Un pic cu picătură valoroasă din dezvoltarea personală

Un pic cu picătură valoroasă din dezvoltarea personală

Invitaţie la sorbit din, prin şi în afara propriul Ego.

Foarte frumos interviu. Cine a mai citit câte ceva despre asta, va avea parte de revelaţii. Eu aşa sper. Vizionare plăcută şi revelaţii pe măsura a ceea ce suntem atunci când privim şi a ceea ce putem fi mai mult, mai adânc în noi, în cunoaşterea de sine şi în starea de linişte interioară. Vă pup.… Citeste si restul

Ai coborât în mare

Ai coborât în mare

Pe pământ ne era amândurora bine, imenşi trandafiri explodau în apus.Te-am implorat rămâi cu mine ! Ai coborât în mare şi te-ai dus. Învoalate valuri se jucaucu vântul, învoalat erai ca un val nesupus. Ţi-ai lepădat deodata veşmântul, ai coborât în mare şi te-ai dus. Nu în zadar, nu în zadar se adumbrise fruntea mea, când pe ţărm m-ai  adus. Creşteau din ape înalte abisuri. Ai coborât în mare şi te-ai dus. Aici unde stau, ţi-ai stors pletele ude,  „Hai … Citeste si restul

Emoţie de toamnă

Emoţie de toamnă

Acum câtăva vreme mă plimbam printre şiruri de copaci străvechi ce păreau înfipţi în chiar bolta cerească de parcă fiecare în parte ar fi fost un ygdrasil (în mitologia nordică, copacul ale cărui rădăcini se află în cer, în iad şi pe pământ). Păşind de colo-colo printre aceste coroane vii, am început să bag de seamă că oamenii care îşi duc viaţa şi îşi primesc moartea în umbra lor, aduceau în conversaţiile lor o notă neobişnuită. Păreau să-şi ceara cumva … Citeste si restul

În zori

În zori

Când zorii se ivesc în cortegiul de paji şi regine, apele se însufleţesc, renasc din cenuşa nopţii şi sorb lumina cu sete de viaţă. Aici în linişte, timpul este al meu, nu mai fuge nebuneşte ci trece blând, înţelept, picur cu picur, clipă de clipă lăsând în urmă o seninătate curată ca apa izvoarelor de munte. Ramurile lungi şi subţiri se leagănă abandonate ca pletele bocitoarelor, muindu-şi vârful în aparece. Un gest de întâlnire între destine – veşnicia curgerilor, veşnicia … Citeste si restul

Ephemeral and real

Ephemeral and real

La ceasul hoţilor, când hoţii dorm, pământul îşi simte putreziciunea iar viaţa, bătaia lungă a pulsului. La ceasul hoţilor, când hoţii dorm, te-am furat cândva ţie însăţi. Ştiu că de căte ori te iubesc, te fur din câte-o suferinţă surdă. La ceasul hoţilor, când hoţii dorm, părul tău îmi curge printre degete, răsfirându-se în valuri de grâu tomnatic. E singura muzică care s-ar învrednici să cuprindătimpul şi spaţiul şi pe noi doi în acest spaţiu. Fericită ocazie unică printre altele … Citeste si restul