Forward la cozonaci si cele sfinte

Ziua de Craciun a fost o zi grea pentru difuzorul telefonului meu. In timp ce eu m-am indopat cu toate bunatatile aferente traditionalei mese in familie, telefonul meu s-a ghiftuit cu zeci de SMS-uri de sarbatori trimise in regim de “mass”. A facut indigestie saracu’. Sa zicem ca nu as avea nicio problema in a primi urari sau ganduri bune de Sarbatori, mai ales ca deja acest gest face parte din traditie, insa cand citesti de vreo cinci ori la rand aceleasi ganduri, parca nici nu-ti mai vine sa deschizi inbox-ul.

O chestie deja sacaitoare la mesajele astea este ca cele mai multe incep cu “Fie ca…” sau cum mi-a trimis un destept “Fie ca cozonacii…”. Ce are toata lumea cu cozonacii? Numai de Craciun se pot prepara/cumpara cozonaci? Nu m-ar mira daca peste ceva timp vor aparea in comert odorizante de camera cu miros de cozonac. Apoi mai sunt mesajele ce incep cu “Fie ca lumina…” sau “Lumina sfanta…”. Asta cu lumina nu era de Paste? In fine. Mai sunt mesajele cu “Fie ca magia sarbatorilor…”. E intr-adevar o magie sa dai forward la un mesaj de teama sa nu zica lumea ca ai fost marlan si ca nu ai dat si tu un semn de Sarbatori.

Eu unu’ sunt pentru mesajele scurte si la obiect. “Craciun fericit!” si atat. Este suficient pentru cei care-l primesc sa se prinda ca te-ai gandit sa le faci o urare. Pentru ca, de ce sa nu recunosc, un mesaj dat la la cateva persoane din agenda telefonului te scuteste de multe convorbiri.

Comments are closed.