Flori si toamna

Flori si toamna

Cand spun ca sunt indragostita de flori, ca inteleg viata lor si nu vad de ce asezam plantele pe o treapta de inferioritate, intalnesc priviri neincrezatoare, cu licariri de ironie.
Chiar daca o asemenea traire tacuta si resemnata aduce in viata noastra o bucurie eruptiva, cu exclamatii de entuziasm, cu ce sentimente raspundem darului primit fara pret ?
Ce inseamna florile in viata noastra depaseste placerea senzoriala imediata. Florile sunt stropi de culoare, picuri din razele de curcubeu pe covoarele din verde de matase, iar toamna, „pictorul – natura” intinde flamuri, in acorduri minore, peste paduri, in tusa energica de gest larg. In acest vis de basm, cu straniu ireal de bronz si arama, auriu si galben, aur vechi si aur tanar mor padurile, se stinge toamna.
In fiecare toamna traiesc tragedia padurilor. De la bucurie la tristete, de la fascinatie la deceptie, de la trimuf la furcile caudine.
Cand griul trist cuprinde natura, cunosc intoarcerea spre tezaurul amintirilor colorate, stranse ani la rand in caseta cu pietre pretioase.

Intr-o lume adormita, cu mugurii sub solzi de pavaza, un mesteacan n-a vrut sa stie sfarsitul toamnei.

Comments are closed.