Despre sado-masochism, pe scurt

Despre sado-masochism, pe scurt

Am fost provocată de un prieten virtual să scriu despre violenţă, agresivitate şi mai cu seamă despre violenţa domestică. Oare ce-i face pe oameni să-şi manifeste agresivitatea chiar şi atunci când nu le lipseşte nimic şi mai important mi se pare să înţeleg ce motiv stă la baza tolerării şi acceptării acestui comportament de către victimă. De fapt negarea este o formă mascată a agresivităţii care prin sublimare duce la progres. Este desigur şocant să recunoaştem în factorii de progres origini comune cu cele ale conduitelor agresive. Totuşi, ce se întâmplă atunci când agresivitatea nu este sublimată social, cunoscând faptul că agresivitatea este o potenţialitate a persoanei care se exteriorizează printr-un comportament violent ?

Problema sadismului şi masochismului face parte din aceeaşi temă a agresivităţii umane. Formele conduitelor violente sunt multiple dar ele se polarizează între cele două roluri antitetice: sadismul agresor şi masochistul victimizat. Ambele ipostaze sunt reflectarea unor tendinţe libidinale profunde ale individului. Sadismul reprezintă satisfacerea prin producerea agresivităţii, iar masochismul satisfacerea pulsională prin acceptarea agresivităţii. Aşa că, există un model existenţial care este complet realizat în cadrul unui cuplu sado-masochist. După cele prezentate, sper că mulţi dintre dvs. înţelegeţi de ce unele femei nu-şi părăsesc soţul agresor.

Comments are closed.