Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie…

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie…

La multi ani, Romania! Te-am cunoscut in 1981, intr-un spital friguros, fara curent, cu paturile cu cearseafuri murdare si reci si cu asistente inghetate de frig, cu un doctor care m-a plesnit nervos ca sa reactionez instantaneu si cu o mama langa care am simtit caldura vietii de-atunci si pana acum.

La multi ani, Romania! Ti-am marturisit prima dragoste la gradinita, cand am devenit un soim al patriei, si in clasa a III-a, cand m-ai facut pionier pentru viitorul tau. M-ai crescut sa fiu un mare iubitor de tara si sa cant din toate corzile vocale “Trei culori cunosc pe lume” in fiecare dimineata, la raportul pe clasa. Tu m-ai decorat prima data cu snururi galbene si albastre si m-ai facut un minuscul responsabil pentru dezvoltarea ta multilaterala.

La mult ani, Romania! Te-am urat cand ai facut gaura in drapel, dar am realizat pe loc ce semnificatie are. Te-am iubit apoi la TV-ul liber, cand mi-ai aratat oamenii impuscati pe strazi pentru viitorul meu. Asa mi-ai spus atunci, ca ei au murit pentru mine, ca eu sa pot fi liber, sa pot invata liber, sa pot gandi liber. A fost frumos ca te-am iubit, Romanie! Si ce frumos tineam la tine!

La multi ani, Romania! Te-am urat in ’90 si-n ’91, cand au dat navala minerii in Bucuresti si au ucis in bataie femei gravide pe strazi, ca niste brute salbatice. Te-am urat, Romanie, cand ti-ai ales liderii politici care te-au facut handicapata si saraca, pentru a primi ajutoare de la frantuji, nemtalai, olandeji, italieni, daneji si alte zeci popoare care ti-au sarit in ajutor cu rabarbar la borcan, cu vegeta si cu laibare second hand in care incapeau doi oameni in loc de unul.

La multi ani, Romania! Te-am iubit cand ai intrat in UE, dar te-am urat imediat cand am aflat de ce ne-au primit: ca sa le fim cobai economici si plagiatori de obiceiuri.

La multi ani, Romania! Pe tine nu te reprezinta lanturile mari de aur ce-atarna slobozite pe burtile umflate ale maharilor cu mertan. Tu nu esti tara copiiilor de bani gata, carora le-a luat taticu X5 sa le inchida gura, nici tara mamelor minore, care-si abandoneaza copiii, nici tara care refuza sa plateasca alocatii egale pentru mamele cu tripleti, nici tara cu handicapati lasati in voia sortii, despre care fac nemtii reportaje. Nu. Tu nu esti tara celui care umbla cu suvul pe plaja si trece cu rotile peste oameni, nici a celor care merg in Italia sa fure si in Spania sa faca trafic de fiinte umane. Tu nu esti tara fara infrastructura, cu carnagii pe sosele, cu morti si raniti grav, ca autoritatile judetene nu stiu sa faca drumuri.

La multi ani, Romania! Tu nu esti tara in care campania electorala inseamna o mare jignire la adresa poporului tau. Tu nu esti tara in care liderii politici se bat de-a dreptul pentr-un pumn de voturi. Nici tara celor care vor sa-si declare independenta in judetele Covasna si Harghita chiar de ziua ta.

Romania mea, tu esti tara castelului Bran, a lui Peles si al Huniazilor, tu esti tara cu traditii care au o valoare inestimabila, tu esti locul de basm in care s-a nascut Fat Frumos, in care taranul stie povesti fantastice cu zane si cu zmei, pe care le spune nepotilor la gura sobei, tu esti tara lui “Numa’ bine” si a lui “Doamne ajuta”, tu esti lumea fantastica a Mioritei, a teiului lui Eminescu si locasul geniului povestelnic al lui Creanga, tu esti tara “Somnoroaselor pasarele” si a “Iernii pe ulita”, a “Vestitorilor primaverii” si a lui Harap Alb.

Tu esti tara Marii Uniri, tu esti taramul nostru fantastic, a carui identitate etnica rezida in cei 2000 de ani de istorie. Tu esti limpezimea cerului de colinda, a grinzilor imbuibate cu stropi de busuioc, cu casute de pamant si muscata la fereastra, cu seara de colinda si noaptea de-nviere, cu Sfanta Marie in boldul verii si cu 1 Decembrie in pragul zapezilor.

Tu esti Romania mea. Alta nu cunosc.

Comments are closed.